NORMAL ȘI PATOLOGIC ÎN IMBĂTRÂNIRE

Îmbătrânirea este un fenomen natural, universal și progresiv, lent, continuu, dinamic, o sinteză istorică a ceea ce individul a fost în cursul vieţii. Ea o combinatie între zestrea genetică și factorii externi (de mediu), cei care vor acționa asupra organismului de-a lungul vieții.

Îmbătrânirea se manifestă diferit, individualizarea fiind determinată de: gradul de autonomie; degradările fizice și psihologice; de starea emoționala și mentală; de posibilitatea de a se manifesta comportamental, cum ar fi implicarea în viața comunității,  modul în care suportă pierderea rolurilor sociale ca urmare a decesului cunoștințelor și a partenerului de viață, a modului în care se adaptează la noile roluri sociale.

Vârsta cronologică, cea „din buletin”, este aceeași pentru toate persoanele născute în același an dar vârsta biologică, psihologică sau socială a acelorași persoane poate diferi foarte mult.

Ea poate fi fiziologică, caracterizată prin armonizarea între vârsta cronologică și cea biologică.

Îmbătrânirea nefiziologică presupune un ritm accelerat de involuţie care imprimă un decalaj între vârsta calendaristică și vârsta biologică. Aceasta poate fi: prematură (când începe de timpuriu), sau accelerată, când ritmul de îmbătrânire se accelerează la un moment dat (după pensionare, decesuri în familie, existenţa unor boli care adaugă la deficienţele caracteristice vârstei pe cele datorate patologiei specifice).

Îmbătrânirea fiziologică, spre deosebire de îmbătrânirea patologică, se realizează fără seisme prea evidente, dat fiind faptul că organismul antrenează rezervele compensatorii şi parcurge forme de echilibre proprii extrem de complexe.

Practica geriatrică impune cunoașterea bine a modificărilor fiziolo­gice care apar la vârstnic, diferențierea patologicului de normal, delimitarea stării de boală de cea de sănătate, pentru a putea iniția demersurile terapeutice și corectove necesare.

PIELEA. Îmbătrânirea pielii se însoțește de scăderea cantității de colagen și țesut adipos subcutanat; scade turgorul tegumentar. Pielea îşi pierde elasticitatea, devine mai subţire, mai uscată, mai palidă iar componentele care-i asigură elasticitatea (colagenul si elastina) diminuă, modificare este mai evidentă la nivelul feţei şi mâinilor (părţi descoperite ale corpului). Apar ridurile de expresie și de gravitație.

Scăderea numărului și a funcției glandelor sudoripare determină diminuarea sudorației și incapaciatea de a menține temperatura corporală. Hipodermul își pierde celulele grase și musculare prin degenerarea lor. În consecință pielea devine flască, sbârcită și nu mai reține apa de hidratare, glandele sebacee se modifică, producerea de fluide scade și pielea devine uscată.

Pe masură ce celulele pigmentare din FIRUL DE PĂR se reduc (scade secreţia de melanină) se declanşează procesul de încărunţire. Caracteristic îmbătrânirii nu este căderea părului ci mai ales albirea  lui.

UNGHIILE cresc mai încet, sunt mate, fiabile, groase, dure, deformate; există predispoziţie la formarea de micoze unghiale.

La nivel MUSCULO-SCHELETAL: discurile intervertebrale se îngustează progresiv, apare accentuarea curburilor coloanei vertebrale care duce la cifoză dorsală. Caracteristic bătrânului este scăderea în înălțime, legat de schimbările normale ale posturii, 5 cm pentru femei și 3 cm pentru bărbați, datorită scăderii înălțimii fiecărei vertebre, cu tasarea articulaţiilor coloanei vertebrale şi a discurilor intervertebrale.

Rigiditatea și ușoara flexie a articulațiilor a coloanei vertebrale este consecința pierderii elasticității ligamentelor, tendoanelor și a membranelor sinovialei datorită reducerii depozitelor de glicogen. Se deteriorează cartilajul articular, rezultând formarea de os nou la nivelul suprafețelor articulare, formarea artrozei, hipertrofie articulară, cu simptomele locale caracteristice: durere, rigiditate. Osteoporoza apare pe fondul scăderii densității osoase care produce un schelet cu aspect poros, și de aceea căderile și fracturile de col femural sunt frecvente la vârste înaintate.

Atrofia alveolară detremină edentaţie.

MIŞCĂRILE devin treptat mai greoaie, mai lipsite de supleţe. Scăderea elasticităţii mişcărilor şi capacităţii de efort fizic este determinată de diminuarea mobilităţii articulaţiilor, de atrofierea lor şi scăderea masei musculare.

Datorită scăderii numărului de fibre musculare și a atrofiei musculare, scade masa musculară și deci mobilitatea, forța și rezistența se diminuează.

La nivelul mușchilor crește cantitatea de țesut gras ce determină mersul clătinat cu baza îngustă la femei și cu baza lărgită la bărbați

Metabolismul calciului este de asemenea afectat şi în consecinţă au loc decalcifieri care determină modificări de ţinută, postură, pierderea danturii. În timpul perioadei de adult oasele pierd treptat o parte din mineralele componente devenind mai puţin dense şi mai puţin rezistente. La femei acest proces se accentuează după menopauză.

La bătrânețe CELE 5 SIMȚURI (gust, pipăit, miros, auz, văz) care permit unui om sănătos o adaptare perfectă la mediu, încep treptat să scadă în funcționalitate.

Modificarile la nivelul urechii determină ca sunetele de frecventa înaltă să fie mai greu de auzit iar schimbările de tonalitate şi voce mai slab percepute.

Ochii încep să îmbătrânească destul de devreme; după o anumită vârstă nu se mai disting culorile și aprecierea distanțelor se face cu dificultate. Majoritatea persoanelor trecute de 40 de ani au nevoie de ochelari de citit odata cu scaderea flexibilitatii cristalinului. Apare scăderea vederii nocturne şi a acuitaţii vizuale, apoi apare înceţoşarea privirii.

Receptorii tactili îşi pierd o parte din capacitatea funcţională, creşte toleranţa la durere,  scăzând sensibilitatea.

Odată cu îmbătrânirea atrofia papilelor linguale scade secreţia de salivă, scade capacitatea de diferenţiere gustativă, astfel că treptat gustul alimentelor mâncărurilor devine fad, contribuind la scăderea apetitului. Reducerea simțului dulce și sărat face ca zahărul și sarea să fie folosite excesiv de bătrâni.

METABOLISMUL ŞI COMPOZITIA ORGANISMULUI. Odata cu trecerea timpului, în mod normal, organismul are nevoie de mai puţine calorii iar metabolismul încetineşte.

INIMA ŞI SISTEMUL CIRCULATOR. Inima devine mai puţin eficientă pe masura înaintării în vârstă și trebuie să depună un efort mai mare în timpul unei activităţi, ducând la hipertrofia muschiului inimii. Aorta și arterele mari își pierd elasticitatea iar rezistența vasculară sistemică se mărește, crește presiunea sanguină pentru a compensa creșterea rezistenței periferice, având drept urmare apariția cefaleei, edemelor declive și a insuficienței cardiace.

Datorită faptului că valvele cardiace, mai ales mitrala și aortica, devin mai groase și rigide crește rigiditatea la baza cuspidelor valvei aortice consecința fiind apariția suflului sistolic de ejecție în absența vreunei valvulopatii.

Baroreceptorii sunt mai puțin sensibili determinând modificări în reglarea presiunii sanguine la schimbarea poziției corpului, cu apariția hipotensiunii arteriale.

PLAMANII. Aparatul respirator funcţionează mai slab; în principal sunt afectaţi plămânii datorită scăderii apei din organism şi datorită pierderii elasticităţii ţesuturilor. Respiraţia este mai superficială, oxigenarea întregului organism este diminuată, fapt ce afectează și marile procese metabolice şi apar des îmbolnăviri care se pot repede agrava.

Diametrul anteroposterior al toracelui crește, peretele toracic devine mai rigid, determinând reducerea capacității vitale, reducerea capacității respiratorii maxime și creșterea volumului rezidual.

Funcția ciliară deficitară, prin atrofia epiteliului ciliar, antrenează încetinirea reflexului de tuse și creșterea riscului la infecții.

Afectarea TRACTULUI GASTRO-INTESTINAL de către îmbătrânire începe prin: pierderea dinților, gingiile se retractă, scade densitatea osoasă la nivelul alveolei, dinții devin fragili, uzați, ascuțiți.

Micșorarea secreției de salivă produsă de glandele parotide are ca urmare o deglutiție greoaie, scăderea capacității de a mesteca, iar din cauza micșorării bactericide a salivei se produc ușor infecții ale cavități bucale, gingiile fiind afectate de parodontoză.

Mușchii tractului digestiv de la esofag și până la intestine încep să își diminuă activitatea iar mișcarea peristaltică continuă de împingerea bolului alimentar va avea o viteză mai lentă, determinând o digerare mai greoaie.

Stomacul, pancreasul își micșorează secrețiile atât cantitativ cât și calitativ, digestia alimentelor durează mai mult. Se produce atrofia mucoasei gastrice, cu scăderea secreției de acid clorhidric, factor intrinsec și pepsină, ceea ce determină alterarea absorbției de fier, calciu, grăsimi, proteine, vit. B12.

RINICHII involuează ca mărime şi funcţie. Ei nu mai reuşesc să filtreze apa şi unele medicamante din sânge aşa rapid şi nu ajută organismul să lupte împotriva deshidratării aşa uşor ca în trecut.    Îmbătrânirea aduce prejudicii frecvente și aparatului excretor: incapacitatea de a goli complet vezica urinară datorită unei degenerări musculare, cu slăbirea musculaturii vezicii, alterararea refluxului de urinare, scăderea forței jetului urinar, apărând micțiuni repetate sau incontinența urinară, micțiuni imperioase, retenție de urină, hipertrofia prostatei la bărbați.

APARTUL GENITAL. La sexul feminin producerea de estrogeni scade, rezultând atrofia țesutului ovarian, uterin, vaginal, vulvar; secrețiile vaginale se diminuază și sunt mai puțin acide, fapt pentru care apare vaginita atrofică iar infecțiile sunt mai frecvente.

De asemenea, scade tonusul și elasticitatea musculară, ceea ce duce la slăbirea musculaturii pelvine, prolaps uterin, consecința fiind incontinența urinară. La sexul masculin se produce scăderea secreției de testosteron, urmată de atrofia testiculară.

CREIERUL SI SISTEMUL NERVOS. Incepând cu decada a treia de viaţă încep să scadă: greutatea creierului, lungimea reţelei nervoase, fluxul sangvin cerebral. Cu toate acestea creierul reuşeşte să se adapteze noilor condiţii prin formarea de noi sinapse la nivelul terminaţiilor nervoase. Modificările memoriei sunt o parte obisnuită a procesului de îmbătrânire: se uita anumite întâmplări mai recente şi se evocă mai greu numele şi detaliile.

Reflexele osteotendinoase sunt diminuate. Timpul de reacție (intervalul dintre un stimul auditiv și răspuns motor) este mai prelungit față de tineri.

Scade durata generală a somnului cu deosebire a celui paradoxal care favorizează, stocarea de informaţii şi, în genere învăţarea. Apar din ce în ce mai des insomniile. Pe parcursul zilei se simte din când în când o anume stare de oboseală care-i face pe bătrâni să simtă nevoia repaosului.

Se poate încetini acest proces? Cu siguranță, DA, cu condiția unei abordări proactive a propriei sănătăți și stări de bine.

Se spune că întotdeauna este mai bine să previi decât să tratezi. Odată ce este conștientizat acest lucru, demersul este mult mai ușor și mai corect de îndeplinit, apelând la specialiști în domeniu.

Prin evaluarea geriatrică standardizată se realizează evaluarea stării de sănătate actuale, identificarea deteriorării clinice și a factorilor de risc individuali, precum și un plan personalizat de prevenție și tratament.