- 28
- feb.
EVALUAREA VÂRSTNICULUI
Evaluarea geriatrică stabileşte rolul specialistului geriatru în ceea ce priveşte abordarea persoanei vârstnice şi locul lui în sistemul de asistenţă sanitară specializată.
Principiile evaluării geriatrice sunt:
– evaluarea fizică şi psihică (anamneza, examenul fizic, examenul funcţiilor mentale, bilanţul paraclinic). În secţiunea de evaluare a stării de sănătate este cuprins diagnosticul clinic formulat de medicul geriatru. Această secţiune cuprinde: evaluarea căderilor, mersului şi echilibrului, evaluarea incontinenţei, a nutriţiei, evaluarea osteoporozei, a abuzului de alcool, evaluarea polipragmaziei, a senzitivitaţii, evaluarea somnului, evaluarea statusului mental şi a afectivităţii.
– evaluarea psiho-socială (identificarea problemelor, cunoaşterea subiectului de examinat, familie, resursele sociale, resursele materiale). Evaluarea socială, facută de asistentul social, cuprinde evaluarea stării de singuratate, a riscurilor sociale, de abuz şi/sau neglijare.
– evaluarea funcţională (nivelul funcţional, gradele de deficite, dependenţa). Se referă la activităţile cotidiene şi la cele cotidiene instrumentale.
– evaluarea la domiciliu (adaugă condiţiile de habitat, anturajul, resursele de ajutor actuale şi în perspectivă);
– evaluarea economică şi nu în ultimul rând,
– evaluarea sprijinului social.
Acesta din urmă deţine o importanţă deosebită mai ales în contextul pacienţilor cu funcţie cognitivă la limită care pot prezenta oricând alterări ale stării de sănătate pe care să nu le observe şi astfel să treacă un timp preţios până la adresarea la medic şi diagnosticarea corectă.
Sprijinul social este important la pacienţii vârstnici prezentând patologie multiplă şi complexă care frecvent le afectează capacitatea de a activa independent la nivelul colectivităţii.
Evaluarea se cere a fi globală ţinând cont că la la vârstnic, aspectele fizice, psihice şi sociale se află în interrelaţii strânse şi condiţionează atât geneza cât şi efectele tratamentului.
Scopul principal al evaluării este de a dezvolta un plan individualizat de tratament pentru fiecare vârstnic.
Planul de îngrijire trebuie să identifice problemele pacientului, un set specific de măsuri pentru fiecare problemă în parte şi să stabilească o abordare sau o intervenţie individualizată pentru fiecare nevoie în parte, astfel ca bătrânul să-şi îmbunătăţească capacitatea sa de funcţionare independentă şi să atingă nivelul optim de recuperare şi de calitate a vieţii.
Evaluarea geriatrică este complexă; pe lângă faptul că oferă date despre starea de sănătate a persoanelor vârstnice, stabileşte şi riscurile la care acestea sunt supuse, facând posibilă intervenţia pentru minimizarea riscurilor evaluate.
Efectuată periodic, evaluarea geriatrică aduce informaţii despre impactul serviciilor asupra calităţii vieţii vârstnicilor.
Îngrijirile în geriatrie au în vederea în primul rând combaterea dependenţei şi reautonomizarea pacientului.
Relaţionat la gradul de dependenţă funcţională, evaluarea are drept scop stabilirea gradului de dependenţă în vederea recomandării de servicii socio-medicale care încearcă dacă nu să reducă gradul de dependenţă, măcar să contribuie la îmbunatăţirea calităţii vieţii vârstnicului aflat în dificultate.
În urma acestei evaluări se va completa o Fişă de evaluare medico-socială geriatrică.
Evaluarea geriatrică complexă este un instrument de masurare a nevoilor persoanei vârstnice cu scopul de a recomanda cele mai potrivite servicii de îngrijire, servicii care înseamnă costuri.
Cu alte cuvinte, aceasta analizează NEVOI, recomandă SERVICII şi dimensioneaă COSTURI.