- 12
- mai
12 mai – Ziua Internaţională a Nursingului
ROLUL ȘL POZIȚIA ASISTENTEI MEDICALE FAȚĂ DE BOLNAVUL VÂRSTNIC
Bătrânul, chiar sănătos, este o ființă aparte, deosebită, marcată de fragilitate, de o slabă rezistență în fața agresiunilor de orice fel, de o slabă capacitate de adaptare, de o mare vulnerabilitate.
Cadrele medicale sunt tot mai mult solicitate în îngrijirea persoanelor vârstnice și de aceea pentru o asistență eficientă este necesar dobândirea unei viziuni favorabile față de vârstnic și de problemele sale, bazată pe simpatie și înțelegere.
Formarea specifică a asistenţilor medicali care lucrează cu bătrânii a devenit astăzi o condiţie obligatorie ţinând cont de dimensiunile îmbătrânirii şi de exigenţele particulare ale înţelegerii şi ajutorării persoanelor vârstnice. Această categorie de pacienți necesită o gamă variată de îngrijiri, pe termen scurt şi pe termen lung, de urgenţă, recuperative, paliative, pentru satisfacerea nevoilor de bază.
Personalul medical care nu cunoaște sau nu ține seama de particularitățile vârstei bolnavu¬lui, riscă erori de diagnostic și tratament uneori grave. Evaluarea corectă a bătrânului este decisivă pentru stabilirea unui plan de îngrijiri personalizate, având în vedere măsurarea funcționării fizice (prezența stării de boală, evaluări medicale), măsurarea activității mentale, evaluarea activității sociale.
Primul gest terapeutic al medicului și asistentului, este de a stabili dacă se află în fața unui „bolnav în vârstă”, sau a unui „vârstnic cu modificări fiziologice de îmbătrânire”.
Deci, delimitarea „stării de boală”, de „starea de îmbătrânire”, nu este simplă dar este obligatorie iar evaluarea geriatrică este cheia către o rezolvare problemelor vârstnicilor, prin aportul complex: medical, social, psihologic.
Principiul universalităţii accesului la prestaţii de servicii, principiul dreptului la o calitate cât mai bună a vieţii până în ultimele sale momente şi la păstrarea demnităţii în faţa suferinţei determină necesitatea cunoaşterii modalităţii de a acorda bătrânilor îngrijiri de calitate din partea unei echipe multidisciplinare de îngrijire.
Aproape în nici o specialitate medicală nu este atât de necasară ca în geriatrie, în practica asistenţei, ECHIPA, care trebuie să evite asistenţa fragmentară sau incompletă şi trebuie să acţioneze coordonat.
Membrii acesteia (medic geriatric și medici de diferite specialităţi, asistent medical, specialist în terapie fizică, terapeutul ocupațional, psihologul, asistent social), spre a acţiona cu cât mai multă eficacitate, este necesar să-şi edifice o pregătire complexă, care să includă pe lângă cunoştinţele de medicină geriatrică şi noţiuni de psihologie a vârstnicului, de psihiatrie, de sociologie şi asistenţă socială, de recuperare.
Rolul deosebit în echipă îl are asistenta medicală care, împreună cu medicul, realizează toate actele de îngrijire, de tratament specializat, adaptat fiecărei patologii. Alături de medic, aceasta se implică, prin atribuţiile ei precise, în demersurile de diagnostic, tratament, măsuri paliative, măsuri de reabilitare psihosomatică şi îngrijiri corporale ale vârstnicului, întocmeşte şi aplică planul de nursing.
Relația care se stabilește trebuie să fie de încredere reciprocă, de cooperare și tactul prin care asistentul medical abordează pacientul vârstnic sunt hotărâtoare pentru evoluția stării de sănătate a acestuia.
Asistentul medical trebuie să transmită pacientului încredere; să-l facă pe pacient încrezător şi să se asigure că îl ascultă; să-l determine pe pacient să se simtă relaxat. Comportamentul asistentului medical trebuie să fie prietenos, înţelegător, egalitar, întrucât se acceptă că acesta ar asigura succesul interrelaţiei medic-pacient.
Un rol deloc neglijabil în cadrul echipei îl are personalul auxiliar, infirmierele, care trebuie să aibă o formaţie adecvată în tehnica îngrijirii bolnavului vârstnic, precum şi calităţi morale deosebite, nivel cultural corespunzător.