Evaluarea stării de sănătate a pacienţilor vârstnici presupune o abordare diferită comparativ cu evaluarea medicală standard, având în vedere că pe măsură ce înaintează în vârstă pacientul este mai fragil şi poate prezenta multiple afecţiuni (fizice şi mentale) care interacţionează între ele într-un mod complex.

Diferenţierea aspectelor fiziologice de cele patologice, elucidarea şi sistematizarea problemelor complexe ale pacientului vârstnic se pot realiza obiectiv doar cu ajutorul Evaluării Geriatrice Standardizată (EGS) care, prin abordare interdisciplinară evaluează starea de sănătate, starea psiho-socială, starea memoriei, abilitatea de autoîngrijire zilnică, precum şi limitările pacientului vârstnic.

Evaluarea Geriatrică Standardizată reprezintă abordarea interdisciplinară realizată prin scale de evaluare specifice grupelor de vârstă, de peste 50 de ani, care facilitează, într-un timp eficient obţinerea de informaţii pentru stabilirea unui DIAGNOSTIC CORECT DE VÂRSTĂ.

Astfel sunt identificate strategiile adecvate pentru prevenţie şi se poate elabora un plan de tratament şi monitorizare de lungă durată a pacientului vârstnic, necesar pentru luarea unei decizii cu privire la recuperare şi facilitare a procesului de îngrijire corespunzător.

În plus, multe informaţii pot fi obţinute, din chestionare completate, de pacient sau de persoana care îl îngrijeşte, ca şi prin observaţie directă.

EVALUAREA GERIATICĂ presupune:

• evaluarea clinică (anamneză, examen clinic centrat pe particularitățile vârstnicului – evaluarea stării de sănătate pe baza simptomelor prezente, bolilor din antecedente, a internărilor anterioare, consulturilor medicale, tratamentele urmate, deficitelor senzoriale, a vorbirii, dentiţiei, precum şi pe baza propriilor aprecieri asupra stării de sănătate;
• evaluarea funcţională, aprecierea capacităţii de a desfăşura activităţi cotidiene pe baza unei standardizări precise, care cuprinde posibilitatea de a se îngriji singur, de a se deplasa şi alimenta, de a desfăşura activităţi sociale complexe, inerente unei vieţi independente, stabilind gradul autonomiei personale şi analiza posibilităţilor de ajutor pe perioadă îndelungată (activităţile cotidiene de zi cu zi (Activities of daily living – ADL) şi activităţile instrumentale de zi cu zi (Instrumental activities of daily living – IADL). Evaluarea funcţiobală şi atenţia pentru ameliorarea statusului funcţional sunt adesea cele mai importante contribuţii pe care echipa de asistenţă medicală le poate face pentru a ameliora calitatea vieţii pacientului vârstnic şi pentru a preveni sau întârzia instituţionalizarea.
• evaluarea statusului cognitiv – aplicând și scalele geriatrice specifice: MMSE (Mini Mental State Examination), Testul Ceasului, Scala Depresiei Geriatrice etc;
• evaluarea echilibrului static şi dinamic (Tinetti);
• evaluarea statutului nutriţional (Mini-evaluarea nutrițional MNA);
• evaluarea riscului de polipragmazie, polimedicație și noncomplianța la tratament;
• evaluarea riscului de cădere;
• evaluarea paraclinică şi imagistică.